Într-un fel, nu-i mai venea să se întoarcă în ţară, dar parcă avea un spiriduş ascuns în suflet, care nu-l lăsa să doarmă. Nu-şi luase concediu de când s-a angajat la ferma neamţului născut în România. Cu el se purtase bine încă din prima zi, când s-au cunoscut la benzinărie. Le reparase ceva la remorca tractorului. Când l-a auzit domnul Herman că vorbeşte româneşe cu un coleg l-a întrebat dacă nu vrea să muncească la ferma lui. Şi-au dat mâinile şi de-a doua zi munceşte la ei.

Imagini de odinioară

Spiriduşul care s-a strecurat în sufletul lui îl îndeamnă să se întoarcă acasă, măcar pentru trei săptămâni. Domnul Herman a fost foarte încântat când Ion i-a povestit de agroturismul popii din satul lui şi l-a încurajat. Le aduse scrisorile popii, ale preotesei şi ale fiicei sale, precum şi pozele. Domnul Herman şi soţia sa nu se mai săturau să privească imaginile din fotografiile în care se vedeau bine dealurile acoperite de iarbă grasă, livezile de pruni şi viile. Casele frumoase şi curţile pline de flori. Poze în care preotul, preoteasa şi fiica lor şedeau în jurul mesei, în curte, sub umbrar, îl făceau pe domnul Herman să simtă o strângere de inimă. Doamna Greta a luat o fotografie şi l-a întrebat pe Ion de când se iubeşte cu fata popii. Ion, uimit de întrebare, i-a zis că nu s-a gândit la aşa ceva. Au fost vecini, dar ea era mai mică de cât el şi nu prea se jucau. De la înmormântarea mamei lui n-a mai văzut-o decât în fotografii. Doamna Herman i-a zis că ar trebui să citească mai cu atenţie scrisorile fetei şi să privească bine pozele.

A doua zi, la masă, domnul Herman a adus în discuţie plecarea lui şi i-a zis că trebuie să facă amândoi un plan serios pentru a pune pe picioare afacerea propusă de popă, pe care el o considera foarte bună. "E timpul să-ţi pui în practică ce ai învăţat, să-ţi faci o familie şi un rost. Aşa am făcut şi