Titlul acestui articol ar putea să pară oarecum ciudat. Nu este. Să ne explicăm. Primul cuvînt provine din limba armeană şi înseamnă ceea ce noi numim pe meleagurile lui Eminescu, Maiorescu, ale regretatului şi pe nedrept uitatului Radu Petrescu în dauna mult mediatizatului Traian Băsescu, „macaroană“. Boc este un nume românesc şi aparţine prim-ministrului României, universitarul ţîfnos şi fudul Emil Boc, din Cluj-Napoca, ajuns peste noapte şi mare başkan la Bucureşti. Am format acest hibrid lexical politic, pentru că acest cuvînt armenesc ce semnifică macaroana conţine în varianta armenească toate detaliile subiectului în sine. Ergain înseamnă „lung“, hămora – „din aluat“, gălora ar fi „rotund“ şi dzag ar veni „gaură“. Este clar şi limpede despre ce ar putea fi vorba. Dar prin noua lege a pensiilor a lui Emil Boc, care a indus o întreagă polemică şi multe gîlcevi, fără a fi şi explicită, cam despre ce ar fi vorba? Mister şi incertitudini, interpretări şi divagaţii, pe principiul fiecare pricepe ce vrea şi noi facem ce credem noi. Folosirea in extenso a cuvîntului „nesimţit“ – cum să fie pensiile nesimţite? Ele pot fi ilegale, imorale, incerte, necuvenite etc., dar nesimţiţi pot fi doar oamenii; pentru că doar vieţuitoarele au simţuri şi pot simţi, eventual nu, ceva. Dar pensiile? Pensiile, mici sau mari, au fost calculate conform unor legi şi a unor reglementări legale. Punctum. Toată societatea românească este acum în vrajbă şi o ciorovăială generalizată atinge cote critice prin lansarea proiectului noii legi a pensiilor. Iată cum o chestiune delicată şi strict tehnică, avînd aspecte umane şi sociale, devine o problemă apăsat politică. Pentru că actualul Executiv, în virtutea prerogativelor sale, este obligat să alimenteze un buget falimentar pe şi prin orice mijloace. În lipsa unor proiecte de durată scurtă, medie şi lungă fezabile, în absenţa unor măsuri c