Presa scrisă nu se va mai afla în mapa senatorilor, aleşii neamului urmând să primească doar un rezumat al informaţiilor realizat de conţopiştii de la Parlament. Poate este doar un gest de criză, poate este un gest de frondă împotriva fotografilor care „au tupeul” să imortalizeze sforăitul senatorilor, dar poate este şi un mic semn al supremaţiei online+tv în media.

Întrebat dacă se apropie ziua în care va veni sfârşitul presei tipărite, Cătălin Tolontan declară, printre amintiri cu începuturile sale în presă, ouăle ochiuri şi telefoane aruncate la nervi, într-un interviu acordat pentru Libertatea: „Sper să n-o apuc. Mi-e teamă că atunci şi data din calendar va fi obiect de dispută pe net În absenţa ziarelor, parcă ne lipsesc certitudinile”. El a adăugat că tabloidizarea şi apetitul pentru subiecte tabloide se datorează ipocriziei cititorilor, care dublează ipocrizia jurnaliştilor.

Şi cu alt prilej, redactorul şef de la Gsp vorbise în termeni asemănători, dar mai nuanţat: „Ziarele au mai murit de câteva ori. Când a apărut radioul, când a apărut televiziunea, când a apărut internetul. De fapt, ele continuă să existe şi să rămână principalul vector de conţinut din media. De conţinut, nu de influenţă. Inclusiv în topul site-urilor americane de informaţie veţi găsi site-urile ziarelor. De ce? Pentru că produc relevanţă în mod profesionist. Nu am nici un fel de simpatie pentru refrenul “presa scrisă va muri”. (Despre moartea presei vă recomand AICI un articol excelent).

Despre Mircea Badea

Atacat deseori de realizatorul emisiunii “În gura presei” (citez câteva aprecieri: “marele deontolog, numărătorul de cornere, managerul Gaură, Tolo Găurică” etc. ), Tolo i-a răspuns lui Badea, în acelaşi interviu din Libertatea, cu complimente, îmbrăcate, e drept, într-o uşoară ironie: “Badea îmi amendează erori de judecată sau excese. Chiar dacă sunt s