În seara zilei de 17 februarie 1990, Silviu Brucan, supranumit în presa vremii "creierul FSN", îşi anunţase demisia din partid fiindcă simţea că rolul său în această formaţiune se încheiase. În dimineaţa următoare, Brucan a revenit asupra hotărârii sale.
Episodul a avut loc la scurtă vreme după ce veteranul politicii româneşti purtase o discuţie în contradictoriu cu reprezentaţi ai Grupului pentru Dialog Social (GDS). Revista "22" a publicat, la vremea respectivă, exhaustiv, note de la discuţia în timpul căreia intelectualii semnalau că FSN risca să se transforme într-un moştenitor al vechilor structuri şi reflexe comuniste.
Intelectualii nu apreciau ca oportună decizia FSN de a candida. Ei considerau că imaginea Frontului era afecată de afluxul de foşti nomenclaturişti în rândurile FSN şi susţineau că formaţiunea condusă de Ion Iliescu începe să aibă metehne de partid unic. Reprezentanţii GDS erau convinşi că în timpul demonstraţiilor de la 28 şi 29 ianuarie 1990 mai-marii FSN făcuseră presiuni asupra Televiziunii Române. Prin urmare, TVR, în loc să transmită imagini în direct de la protestele partidelor tradiţionale, difuzase meciuri, filme şi programe muzicale.
Candidatura FSN era oportună în opinia lui Brucan pentru se evita astfel apariţia unui "vacuum" de putere. Cum majoritatea partidelor candidate erau de dreapta şi de centru-dreapta, stânga politică se vedea lipsită de un reprezentant viabil în cursa pentru guvernare. Brucan a încercat, de asemenea, să explice natura ambiguă a Frontului fără a reuşi însă să lămurească lucrurile pe deplin: "FSN este un organism politic care, ca şi forumurile din Ungaria, Cehoslovacia şi RDG, refuză să fie partid, din considerente politice şi sociale".
Cu toate acestea, obiectivul FSN era, potrivit... avocatului său, instaurarea în România a unei democraţii viabile. Privatiz