Europa avanseaza inevitabil spre un program de salvare financiara – un bailout – pentru Grecia. Se va ajunge la finantari de urgenta. Vor exista conditii. Vor exista obligatoriile promisiuni ale guvernului de la Atena. Statul grec isi va putea astfel asigura serviciul datoriei. Pietele se vor calma. Consecintele pe termen lung nu vor fi agreabile, dar vor ramane de rezolvat pentru mai tarziu.
Unii vor spune ca greseala fatala a fost ca i s-a permis Greciei sa adopte moneda euro. Ca tara era nepregatita trebuia sa fie limpede. Politicile fiscale erau iesite de sub control deja in momentul aderarii la uniunea monetara in 2001, iar sindicatele insistau pe aducerea salariilor la nivelul european, desi productivitatea schiopata.
Dar acest raspuns e prea facil, avand in vedere ca aceste disfunctionalitati nu sunt limitate la Grecia. Spania, cu o rata de somaj de 20% si un deficit bugetar pe punctul de a exploda, vede in Grecia o imagine a propriului viitor. Sau, in fine, daca Spania nu o vede, pietele opereaza cu aceasta imagine. Portugalia si Italia stau doar ceva mai bine.
Ca si Grecia, aceste tari se confrunta cu taieri abrupte de bugete. Ca si Grecia, nu-si pot devaloriza moneda pentru a incuraja exporturile. Ca si Grecia, au in fata spectrul unor recesiuni profunde. Ca si Grecia, vor fi tentate sa ceara ajutor. Toate acestea ne duc cu gandul la o intrebare evidenta: sa fi fost adevarata eroare introducerea monedei comune? Fiind unul dintre putinii americani care au sustinut o moneda unica europeana, aveti tot dreptul sa va intrebati daca incep sa ma razgandesc. Raspunsul meu e ca nu. Crearea euro nu a fost o greseala, desi ar putea fi o eroare inca in evolutie. Criza din Grecia arata ca Europa a parcurs doar jumatate din drumul necesar atingerii unei uniuni monetare viabile. Daca nu reactioneaza, urmatoarea criza va face ca aceasta actuala sa
