Preiau misiunea onorantă de a răspunde mesajelor primite la redacţie cu conştiinţa că nu am primit o dregătorie măruntă: urmez unor autori iluştri precum Geo Dumitrescu sau Constanţa Buzea.

Voi căuta să acord corespondenţilor toată atenţia şi priceperea mea, dorind să îmbin concizia şi seriozitatea cu umorul. Un răspuns dat unui cititor poate fi o pildă sau o delectare pentru ceilalţi. Pornesc cu speranţa că unii, mulţi, dintre corespondenţii din acest colţ de pagină vor ajunge să primească un spaţiu editorial în România literară, apoi între coperţile unei cărţi, apoi... Vă invit aşadar să-mi scrieţi pe adresa e-mail: posta.romlit@qmail.com.

Dr. Ioana-Gabriela Griga. Mă bucur că aţi absolvit Cum laude cursurile doctorale la Alba Iulia. Felicitări! Recenzia pe care o trimiteţi redacţiei la un roman de Nicolae Itu, Violina cu cinci strune, (nu precizaţi editura) prezintă o contradicţie între entuziasmul cu care vă referiţi la el şi exemplele cu care vă argumentaţi concluziile. Judecînd după relatarea acţiunii şi citatele pe care le consideraţi elocvente, acest roman pare unul oarecare. Nu se vede deloc că lexicul colocvial al trăirilor, cum formulaţi dvs., l-ar aşeza pe N. Itu în vecinătatea marilor povestitori, amintind de Creangă. Ba chiar dimpotrivă. Perseveraţi, dar fără părtinire!

Anca Giura. Trimiteţi un fragment din teza dvs. de doctorat. Textul este greu de urmărit, cu formulări pretenţioase chiar şi pentru o teză de specialitate. În el, rezumaţi, în chip complicat, greu digerabil pentru un cititor dornic să vă urmărească, idei din volume de răposatul Jean Baudrillard. Dar contribuţia dvs. nu apare. Baudrillard însuşi a fost acuzat de obscuritate voită. Faptul de a relua în fraze alambicate o lucrare încîlcită produce saţietate. Scrieţi: Spectralitatea (noţiune de la J.B. citire) este înţeleasă ca jocul simulării