Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă interesez dacă exista ieșire de siguranță. Nu exista. Atunci, m-am poziționat mai lângă geam și mi-am pus la îndemână laptopul, să-l pot folosi pe post de ”obiect contondent” în caz de necesitate. Pe măsură ce ora întânirii se apropia, galeria se umplea de lume și era tot mai evident că ieșirea era blocată. Asta e, mi-a trebuit să mă bag, să accept să prezint cartea lui Diaconescu…

… ieri după-amiază, la Dej, la Galeriile ”Frezia”, am participat la una dintre cele mai interesante lansări de carte la care mi-a fost dat să asist (și nu au fost puține cele pe la care m-am perindat). O lansare zic neobișnuită pentru că din cele 40-50 de persoane prezente majoritatea erau și… personaje ale cărții.

Despre ”Schimbarea la față”, a lui Zorin Diaconescu, am mai scris luna trecută, când a avut loc o lansare la Cluj. O lansare caldă, cu prieteni și foști colegi de-ai lui Zorin de la radio. O lansare ”sub control”, cum ar veni.

Situația de la Dej a fost, însă, cu totul alta. Ca orice prezentator al unei cărți, se presupune că trebuie să o lauzi (că doar de asta ai fost invitat să vorbești), pentru a convinge audiența nu doar să o cumpere (din prietenie pentru autor ori datorită notorietății acestuia), ci, mai mult, să o și citească. Nu să o transforme în bibelou de bibliotecă. Cum să faci asta însă când de față sunt o parte dintre cei care sunt personaje în carte? Mai mult, când ceea ce se povestește în carte îi pune în situații nu tocmai comode?

Mi-am amintit însă că și eu îl pusesem într-o zituația asemănătoare pe Zorin, în urmă cu 8 ani, când a prezentat o cartea de-a mea la Deva. La lansare venise mama, dar și colegii și colegele ei de la bancă. Iar acel roman nu era, la rândul lui comod. Ca și în ”Schimbarea la față”, și în acel volum era un capitol dedicat ”revoluției” române trăite în direct. Undeva, pe