Ipoteza că adevărul despre evenimentele din aprilie 2009 de la Chişinău nu va ieţi niciodată la suprafaţă capătă contur. Actualele autorităţi acţionează indecis, opoziţia comunistă pare interesată ca ceea ce s-a întâmplat să nu se afle niciodată, ideea invitării unei comisii internaţionale de anchetă nici măcar nu se discută, iar jurnaliştii nu au resurse pentru o investigaţie pertinentă şi completă.
Peste o lună şi câteva zile se va împlini un an de la protestele violente din 7 aprilie din Republica Moldova, soldate cu devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Până acum, însă, vandalii, comanditarii, torţionarii angajaţi în poliţie şi şefii lor, precum şi asasinii lui Valeriu Boboc sunt în libertate. În perioada care s-a scurs, autorităţile doar au emis ipoteze. Jurnaliştii au făcut mai mult decât s-a putut pentru a uşura munca procurorilor: i-au interogat în emisie directă pe policitieni, au contrapus declaraţiile şi faptele, au arătat feţele celor care au aruncat cu pietre, l-au găsit pe tânărul care a arborat drapelul României pe Preşedinţia Republicii Moldova, au arătat feţele poliţiştilor care arestau arbitrar oameni pe drum în plină zi, au publicat lista judecătorilor care au emis sentinţe de condamnare împotriva tinerilor arestaţi ilegal, au convins tinerii maltrataţi să depăşească frica şi să dezvăluie "live" calvarul prin care au trecut. Cu toate acestea, nu s-a întreprins nimic palpabil cu excepţia faptului că doar doi judecători au fost demişi, dar şi aceştia au rămas în libertate.
SE FAC CĂ MUNCESC
La Procuratură, ancheta o desfăşoară procurori care în perioada protestelor anticomuniste din 2002 umblau prin licee şi anchetau, la comanda puterii comuniste, elevii pentru că au protestat împotriva studierii limbii ruse în şcoli începând cu clasa a doua. Rezultate egale cu zero şi la nivelul Comisiei parlamentare d
