Viorica D. Ciorbagiu era, în 1970, ziaristă la România Liberă. Era în culmea gloriei ei jurnalistice, după ce publicase o anchetă intitulată "Doi cu sapa, cinci cu mapa" al cărei titlu a devenit un fel de zicere populară. În plus, arăta bine. Asta l-a făcut pe Vasile B., şeful secţiei de Etică de la Scînteia, să-i propună o colaborare sexual-profesională, tovărăşească. Cum doamna Ciorbagiu nu a vrut să practice echitaţia cu eticul scînteist a ieşit un scandal monstru ale cărei unde de şoc au ajuns până la tovarăşul Nicolae Ceauşescu. A fost, practic, primul şi ultimul caz public de hărţuire sexuală din istoria României socialiste. Doamna Ciorbagiu, azi o scriitoare apreciată, a acceptat să ne povestească tărăşenia.
● Jurnalul Naţional: Ce dracu' putea să fie în capul unui activist de partid care se dezbracă în pielea goală, hodoronc-tronc, în casa unei doamne? Ce învârtea secţia de Etică a Scînteii, unde se producea tovarăşul respectiv?
● Viorica D. Ciorbagiu: Culmea, ei vânau cazurile de imoralitate, vegheau la puritatea revoluţionară şi să se respecte atitudinea pudibondă a partidului. Ştiu şi cazuri de oameni care s-au sinucis după ce i-a făcut Scînteia imorali.
La noi, la România Liberă, era o atmosferă mai relaxată decât la ei. Era redactor-şef Ion Mărgineanu, un ardelean de-al nostru, mai deschis la cap. El îmi publicase ancheta "Doi cu mapa, cinci cu sapa" care mă făcuse cunoscută, avusese mare succes. După apariţia ei a început să mă sune insistent personajul nostru, să-i spunem ca într-o carte de-a mea Vasile Celmare (trăieşte şi nu vreau să-l bag în seamă inutil), să-mi solicite colaborarea la Scînteia cu o anchetă despre funcţionari publici.
Eu nu prea aveam chef de "organul partidului" şi îl tot amânam. Habar n-am ce a fost în capul lui. Se tot invita la mine să bem un vin. Până la urmă a apărut la mine la uşă. Eu
