Mă sting de sete lîngă fîntînă - este vevsul de început al unei balade de François Villon. Adagiul mi-a revenit în memorie în toamna anului trecut, cînd, la Frankfurt pe Main, la standul Editurii Hanser, o aseptasem zadarnic pe Herta Müller, în speranţa de a sta de vorbă despre ultimul ei roman.

Spre a o proteja de asaltul presei după vestea acordării Premiului Nobel pentru Literatură, editura ridicase un zid de apărare în jurul scriitoarei originare din România. Nici un interviu, nici o emisiune tv., în afara celor deja programate încă înainte de comunicarea marii veşti. Între acestea figura şi emisiunea literară realizată de postul public de televiziune ZDF, în chiar incinta Salonului de la Frankfurt. Pe tradiţionala „Sofa albastră", Blaue Sofa, plasată pe un podium, în faţa publicului, scriitorii sunt invitaţi să vorbească despre ultima lor carte. O mulţime nesfîrşită se adunase în spaţiul rezervat manifestării. Amplasaţi de jur-împrejurul scenei, bodigarzii filmau totul. Mă aflam alături de membrii echipei de realizatori ai emisiunii tv., la doar cîţiva paşi de Herta Müller. În condiţiile date, mi s-a părut o reală victorie pînă şi simplul fapt de a fi putut înregistra integral dialogul dintre scriitoare şi moderatoare.

Ascultîndu-l, eram cuprinsă de nostalgia întîlnirilor de altă dată cu Herta Müller, la Academia Schloss Solitude, de lîngă Stuttgart,unde autoarea a făcut parte din Juriul pentru acordarea unor burse de creaţie, apoi în România, cu prilejul lansării traducerii volumului de eseuri Regele se înclină şi ucide, la Berlin, unde în studioul Deutsche Welle am realizat la ore tîrzii înregistrarea pe CD a poemelor-colaj incluse în volumul Este sau nu este Ion, în lectura autoarei.

Aceste întîlniri s-au soldat şi cu cîteva interviuri, între timp publicate: convorbiri de „atelier", dar şi dialoguri despre ce a înse