Media romanesti par absorbite zilele acestea de congresul PSD de maine, de candidaturi, retrageri, manevre, atacuri si contraatacuri, rasturnari de situatie, de Vanghelie/Geoana sau de Iliescu/Nastase/Ponta etc. si de toata psihodrama care inconjoara acest eveniment. Se deplang "degradarea" sau "privatizarea" PSD sub mana de fier a lui Vanghelie, ori abandonarea valorilor stangii si alte lucruri care par foarte regretabile dintr-o perspectiva politica si morala care, lucru ciudat, nu este niciodata precizata.
Ceea ce nu se intreaba nimeni este daca acest eveniment exista cu adevarat, daca are substanta politica reala in sensul in care sa aiba o greutate oarecare in viata democratica romaneasca. Or, privit din acest punct de vedere, (non)evenimentul PSD nu este altceva decat un nou episod din ceea ce politologul britanic Andrew Wilson numeste "politica virtuala" proprie spatiului ex-sovietic, dar care este perfect aplicabila si la noi. Pentru a ne explica, trebuie sa facem un mic ocol prin Ucraina. Lumea s-a intrebat zilele acestea ce Dumnezeu s-a intamplat cu Revolutia Portocalie a vecinilor, cum a ajuns omul care simboliza raul absolut acum cinci ani, Viktor Ianukovici, sa castige, iar omul care simboliza binele absolut, Viktor Iuscenko, sa iasa din scena in mod rusinos, cu numai 5% din voturi, probabil cea mai dramatica prabusire a unui lider din toate timpurile si din toate locurile. Wilson da mai multe explicatii, dar una dintre ele are de-a face cu tradarea de catre Iuscenko a esentei insasi a Revolutiei Portocalii, care a fost o revolta impotriva fraudei politicii ucrainene.
Nu numai impotriva fraudei electorale flagrante, ci impotriva intregii industrii a manipularii cunoscute in Rusia si Ucraina drept "tehnologie politica". Intr-o democratie autentica, nu este important numai sa respecti regulile jocului, ci si sa vrei sa particip