Intre dialectele limbii romane, dupa cel dacoroman, al doilea ca importanta, tinand cont de numarul vorbitorilor, este cel aroman. Urmeaza cel meglenoroman, pastrat in comuna Cerna, din judetul Tulcea, precum si in Bulgaria si Turcia, si cel istroroman, pe cale de disparitie. De vreo cativa ani incoace, se vehiculeaza ideea ca aromana ar fi o limba diferita de romana, dar motivele acestei diferentieri se dovedesc a fi politice, nicidecum stiintifice.
In acest sens, dacoromanii nu au ce-si reprosa. Primii lingvisti care au atras atentia ca dialectul aroman apartine limbii romane au fost straini, printre care specialisti desavarsiti ca J. Thunmann, profesor la Universitatea din Halle, precum si Fr. Miklosich, si mai ales Gustav Weigand. Apoi, aromani de seama, ca Th. Capidan, aromanist, balcanolog si slavist, Tache Papahagi, care a realizat cel mai bun dictionar aroman etc. De altfel, cei mai multi aromani se considera romani adevarati, si, de-a lungul istoriei si-au dovedit cu prisosinta atasamentul pentru Romania. In mare parte, cei de la noi se afla actualmente in Dobrogea si sunt originari din Grecia, Bulgaria, Macedonia-Skopie, Turcia europeana.
Au emigrat in mare numar, intre anii 1920-1940, in judetele Caliacra si Durostor, zona numita Cadrilater, iar din 1940, odata cu cedarea acestei regiuni Bulgariei, s-au refugiat in localitati din Romania, indeosebi din judetele Constanta (Cobadin, Ramnic de Jos, Colilia, Sinoe etc.) si Tulcea (Beidaud, Ceamurlia de Sus, Camena, Panduru, Lastuni-Hagilar, Testemel-Vasile Alecsandri, Randunica-Congaz etc.). Nu inceteaza sa le popularizeze istoria si cultura cercetatorul Tanase Bujduveanu, in numeroase volume. El insusi aroman, autorul subliniaza mereu apartenenta acestora la neamul romanesc. Iata ce scrie intr-un recent volum, "Etnografie balcanica / Aromanii din Dobrogea": "Operele marilor cerce
