Englezescul shop are origini germanice neindoielnice. Intrebarea pe care si-o pun etimologistii si istoricii limbii engleze este daca s-a dezvoltat intern (continuând un paleogermanic, de altfel neatestat, skoppan) sau este de fapt un imprumut al englezei medii (prima atestare dateaza de pe la 1300) din vechiul francez eschoppe (actualul echoppe, "baraca, constructie din scânduri cu acoperisul intr-o apa lipita de zidul unei cladiri - foto 1), imprumutat din vechiul olandez schoppe. Sau si una, si alta? Pe de alta parte, nu este exclusa o influenta a englezului shop in aparitia francezului echoppe. Oricum, este clar ca in franceza echoppe a ramas stingher, fara o familie de cuvinte in jurul lui, pe când engleza l-a cultivat asiduu pe shop, imbogatindu-l cu noi sensuri si formând cu el noi constructii. In engleza actuala, substantivul shop are doua sensuri principale: 1. mic magazin; 2. atelier, iar verbul to shop tot doua sensuri de baza: 1. a bate magazinele; 2. a cauta un chilipir. Sensurile sunt relevante si pentru explozia recenta a lui shop in limba româna. Sa remarcam de la bun inceput ca, in pofida prezentei de circa o jumatate de secol in limba româna, shop este un anglicism, un imprumut doar partial asimilat (grafia continua sa fie cea din engleza, dar in pluralul shopuri desinenta este a substantivelor neutre românesti). Agentul anglo-american al consumismului, shop-ul, s-a infiltrat in româna profitând de timida deschidere, initiata spre sfârsitul anilor '60, a comunismului ceausist spre Occident si occidentali (turisti, parteneri de afaceri ai statului, studenti straini). Pentru mâna de supusi ai altor state trecatori prin tara noastra, au fost create magazine speciale (nu prea numeroase, ca sa poata fi tinute sub permanenta observatie), buticuri cu circuit inchis de unde, "pe valuta" (dolari sau, mai rar, marci vest-germane) se puteau achizitiona marfuri