La 16 februarie 1990, la vârful Ministerului Apărării Naţionale (MApN) s-a dat comanda "stânga-mprejur". Contestat de ofiţeri ai Marelui Stat Major, din Comandamentul Aviaţiei Militare şi din CADA, generalul Nicolae Militaru a fost "sfătuit" să demisioneze. A doua zi a fost înlocuit cu generalul Atanasie Victor Stănculescu. CPUN-ul i-a acordat generalului Militaru o ieşire onorabilă din scena politică. Comunicatul oficial emis cu ocazia evenimentului anunţa că Ion Iliescu "acceptase cererea de eliberare din funcţia de ministru al Apărării Naţionale". În realitate, generalul, care pierduse sprijinul multor ofiţeri din armată, a fost obligat să demisioneze.

CONTESTAT DE OFIŢERI

Tensiunile în armată crescuseră în ultima lună. Chiar la 16 februarie, un comitet de (şi cu) iniţiativă din Marele Stat Major (MStM) solicita într-un apel adresat conducerii CPUN înlocuirea provizorie a generalului Militaru cu "un consiliu format din generali şi ofiţeri necompromişi în timpul Revoluţiei" şi trecerea în rezervă a ofiţerilor reactivaţi după 22 decembrie 1989 cu vechile grade şi pensii. În comunicat fusese strecurat şi un avertisment. Dacă protestatarii nu primeau satisfacţie, în zilele următoare pregăteau o demonstraţie militară.

Mandatul generalului Militaru începuse de altfel sub auspicii defavorabile. La începutul anului 1990, şi Comandamentul Aviaţiei Militare îl contestase, iar CFSN-ul aplanase conflictul prin Virgil Măgureanu şi Ion Iliescu. La Timişoara, "revolta" a cuprins numeroşi ofiţeri care au înfiinţat Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Inamicul numărul 1 al tuturor era generalul Militaru.

Lista greşelilor pe care i le imputau "rebelii" ministrului era consistentă. Unii îi reproşau reactivarea unor generali "expiraţi", vechi camarazi de arme, cum ar fi Ion Gheorghe, Marin Nicolescu, Dumitru Pletos, G