Gresesc probabil, dar nu mă pot împiedica să nu văd o stranie legătură între hărnicia recentă, iesită din comun, a unor scriitori de mare succes si dezinteresul tot mai pronunţat al cititorilor pentru literatură.
Mă refer aici la nume prestigioase ale planetei, nu la inevitabilii grafomani. Ei încearcă să compenseze, printr-o producţie „în trei schimburi", numărul tot mai mic de cititori per titlu. E uimitor să observi că autori care, în trecut, îşi drămuiau cu grijă apariţiile publice, astăzi expediază la tipar, cu o regularitate de cronometru, carte după carte. Iată-l, de pildă, pe Paul Auster. E suficient să intri pe site-ul lui pentru a fi întâmpinat de următoarea mărturisire: „Pentru mine, scrisul nu mai e un act de liberă voinţă, ci unul de supravieţuire." Îi parcurgi apoi bibliografia şi constaţi că în ultimul lustru a lucrat aproape după metoda „anul şi romanul". Abia ai terminat de citit The Brooklyn Follies, că te trezeşti cu Travels in the Scriptorium. Ai parcurs aventurile bătrânului care şi-a pierdut memoria, pentru a plonja în utopia neagră numită Man in the Dark. În fine, ai fost fericit să găseşti într-o mare librărie new-yorkeză, în toamna târzie a lui 2009, un exemplar cu autograf al lui Invisible, ai luat act în grabă de avatarurile (scuzaţi cuvântul!) lui Adam Walker, când afli că, pentru 2010, ţi se pregăteşte deja o nouă carte: Sunset Park.
Un scenariu identic funcţionează în cazul lui Philip Roth. Iată ce ne-a oferit în ultimii şase ani: 2004 - The Plot Againsst America; 2006 - Everyman; 2007 - Exit Ghost; 2008 - Indignation; 2009 - The Humbling. Şi, da, aţi ghicit, în 2010 ne vom delecta cu... Nemesis! Înţeleg deruta şi enervarea editorului român, obligat să facă faţă acestui ritm infernal, deşi efortul de a traduce aproape instantaneu nu e răsplătit de interesul cititorului. Dacă în Statele Unite aceşti autori v
