- Diverse - nr. 485 / 19 Februarie, 2010 Mai zilele trecute, mi-au batut in poarta, dar si la cap, doi corturari guralivi, care imi aratau ce chilipir "a dat" peste mine daca-i voi lasa sa-mi schimbe scocurile de sub streasina casei. Si nu s-au lasat pana nu le-am acceptat targul, batand palma tiganeste. Eu, acceptandu-le pretul, iar ei, ca o sa-mi faca o lucrare "de-ai sa ne tii minte toata viata!". Si chiar ca-i tin minte, ca fain m-au imbrobodit! Zis si facut. Avand unele treburi grabnice de rezolvat, i-am lasat in plata Domnului, sa-si faca treaba. Nu inainte sa le pun la dispozitie, la cererea lor, o scara pe care sa se urce, sa-si duca la bun sfarsit lucrarea. Nici n-am zis bine "so pendea", ca scocurile vechi au si fost date jos de pe casa! De parca le-a luat "vartegusul". Iar, in locul celor vechi, unul dintre tuciurii a si inceput sa incropeasca viitoarea ciotarna. Numai ca, sa nu-mi cred ochilor ce vedeam: in loc de scule, "dilaul" isi folosea genunchiul si mana de parca juca o tiganeasca, si cat ai zice "iec, dui, tri" ieseau scocurile manuale, ca din carnatar, cu niste indoituri grotesti pe margine, iar imbinarile nefaltuite la lipituri, de-mi venea sa-i dau pe poarta afara. Parca lucrau cu hartie creponata, nu cu tabla! A dracu' m-au imbrobodit! La sfarsitul lucrarii, spuneau, sa nu-mi fac griji, ca totul o sa fie precum imi doresc. Le-am si dat arvuna, sa-si cumpere restul de tabla trebuincioasa lucrarii. N-are rost sa-mi amintesc prin ce nervi am trecut. Dupa parpandei, lipiturile facute faceau parte din alt pret si multe alte "calcule" in afara de targ. Au urcat pretul lucrarii de doua ori si jumatate fata de ce am targuit la inceput. Numai ca nici eu nu m-am lasat induplecat decat cu inca o data valoarea targului facut. Cand lucrarea e gata, scocurile din tabla galvanizata stralucesc si arata ca in bancul cu omul vazut in departare. Ca, mai apoi