Doar doi au supravieţuit. Constantin Anghelache, 91 de ani, şi Teodor Marinescu, 88 de ani, foşti coechipieri la Unirea Tricolor, vorbesc în premieră despre momentele dramatice din '47-'48, cînd clubul a trecut sub controlul Ministerului de Interne comunist
Dilema a divizat generaţii întregi de fani: gloria de azi a lui Dinamo, incontestabilă, a crescut într-adevăr peste cenuşa unei grupări persecutate, Unirea Tricolor? Sau totul e o legendă umflată, aşa cum susţin fanii dinamovişti?
I-am găsit pe ultimii doi jucători în viaţă ai formaţiei din Obor. Ultimii oameni care au trăit, ca fotbalişti la Unirea Tricolor, acele vremuri.
Constantin Anghelache, 91 de ani, locuieşte acum într-un apartament modest din Bacău. Teodor Marinescu, 88 de ani, stă într-un bloc select din Capitală, lîngă Arcul de Triumf, pe Bulevardul Kiseleff. Îi despart 300 de kilometri şi destine opuse, dar îi apropie legenda Unirii Tricolor, precursoarea lui Dinamo.
Un legionar şi un diplomat comunist
Ambii au jucat pentru echipa de lîngă Gara de Est pînă după al doilea război mondial. Apoi, au urmat trasee demne de o carte. Anghelache a înfundat un timp puşcăriile comuniste, ducînd în spate povara de legionar. În schimb, Marinescu a făcut carieră politică, devenind unul dintre cei mai longevivi diplomaţi români la Moscova: ambasador în URSS timp de 6 ani, '66-'72. Şi apoi reprezentantul ţării la ONU: '78-'86.
Ei sînt oamenii care, la senectute, au acceptat să vorbească deschis despre un subiect fragil şi confuz: istoria neromanţată a evenimentelor care au dus la naşterea clubului din Ştefan cel Mare, în '47-'48, din fosta Unire Tricolor, catalogată drept echipa legionarilor.
O avalanşă de amintiri, momente şi personaje predate nedrept uitării, care reconstituie acum, prin experienţele proprii ale unor martori, un puzzle împrăştiat
