Pe la 20 de ani, fetele încă pot avea pretenţii nerealiste în materie de bărbaţi. După 30 însă, standardele prea înalte nu mai acţionează în favoarea lor. Dacă nu găsesc pe cineva cu defecte acceptabile, le paşte singurătatea.

Femeile care nu se implică într-o relaţie decât dacă găsesc un bărbat faţă de care să aibă sentimente romantice profunde se condamnă la singurătate, consideră scriitoarea americană Lori Gottlieb, autoare a cărţii „Marry Him: The Case for Settling for Mr Good Enough" („Mărită-te cu el: de ce să te mulţumeşti cu un bărbat imperfect"). „Ideea de a căuta cu obstinaţie dragostea adevărată (orice ar mai însemna şi asta - uitaţi-vă doar la rata divorţurilor) s-a impregnat în mentalitatea colectivă", spune Gottlieb, citată de cotidianul britanic „The Guardian".

Gottlieb însăşi este o mamă singură, în vârstă de 40 de ani, care mărturiseşte că îşi doreşte să se fi mulţumit cu oricare dintre bărbaţii „perfect acceptabili, dar total neinspiranţi" pe care i-a tot respins în căutarea ei pentru bărbatul perfect. „Visul meu, la fel ca al mamei şi ca al bunicii mele, a fost să mă îndrăgostesc, să mă căsătoresc şi să trăiesc fericită alături de bărbatul meu până la adânci bătrâneţi", povesteşte Gottlieb. „Bineînţeles că femeile de vârsta mea urăsc s-o admită, dar întrebaţi orice femeie singură între 30 şi 40 de ani ce îşi doreşte mai mult în viaţă şi răspunsul nu va fi o carieră mai bună, o talie mai suplă sau un apartament mai mare. Cel mai probabil va spune că îşi doreşte un soţ şi, prin extensie, un copil."

„N-a fost să fie!"

Ioana are 33 de ani şi de patru-cinci ani (nici ea nu mai ştie bine) e singură. A avut iubiţi şi în facultate şi după aceea, dar nu a locuit cu niciunul dintre ei. Nu erau suficient de buni pentru ea. Ultima relaţie a durat aproximativ un an şi s-a încheiat când el a întâlnit pe altcineva. „A găsit alta mai