În plină criză financiară, plăţile retroactive pentru „luptătorii remarcaţi” îi costă pe contribuabili 400 de milioane de euro. Printre adevăraţii eroi şi-au făcut loc nenumăraţi „fripturişti”. Sursa: Reuters
Sunt cea mai specială categorie de bugetari din România. A le pune reputaţia la îndoială e ca şi cum ai fluiera în biserică. O blasfemie. În România sunt în acest moment peste 20.000 de revoluţionari cu certificat şi au fost, la un moment dat, peste 30.000. Achitarea drepturilor ce le revin înseamnă un efort bugetar de peste 100 de milioane de euro pe an.
A separa grâul de neghină
În plină criză financiară, statul le-a achitat revoluţionarilor drepturi băneşti retroactive de circa 350 de milioane de euro. Se estimează că mai sunt de plătit încă cel puţin 50 de milioane de euro din acest moment. N-ar fi o problemă. Dar mii de „revoluţionari remarcaţi”, aşa cum sunt denumiţi în lege, au apărut din spuma mării la mulţi ani de la sfârşitul Revoluţiei.
La început n-au fost decât vreo 3.000, apoi 7.000, iar prin 1997 ajunseseră la 19.000. La apogeul fenomenului, în perioada de glorie a lui Bebe Ivanovici, erau aproape 32.000 de revoluţionari. Mulţi revoluţionari au obţinut deja un salariu pe viaţă de la stat, împrumuturi preferenţiale, terenuri, bilete de tren gratuite sau spaţii comerciale.
A-i separa pe cei veritabili de cei contrafăcuţi nu doar ar reduce o cheltuială bugetară nejustificată, ci ar fi şi o reparaţie morală pentru adevăraţii eroi ai Revoluţiei. E, practic, cea mai mare vânătoare de impostori din România.
S-au înmulţit ca ciupercile după ploaie
În 1997, după ce un om şi-a dat foc în faţa fostului Comitet Central, guvernul Ciorbea a recunoscut calitatea de revoluţionar unui număr de 12.000 de solicitanţi. Un merit l-a avut şi notoriul Bebe Ivanovici, cu brevetele s
