"Cu Dumnezeu nu te targuiesti. Te daruiesti total. De restul se ocupa el"
Este unul dintre artistii valorosi, dar prea putin cunoscuti ai Romaniei. Pianist, violonist, compozitor, programator, producator, orches trator si, mai ales, un excelent naist. Este cel care a introdus pentru prima oara naiul in jazz. Canta de la varsta de trei ani la vioara, dar a schimbat arcusul pe nai, la 17 ani, la fel cum a dat si muzica simfonica pe jazz. A participat la numeroase turnee in strainatate, inainte si dupa 1989, este autorul a 18 albume, a fost premiat si apreciat peste tot in lume. Numele sau are rezonanta insa doar pentru "initiati". Si mai are Catalin Tarcolea o calitate, mai presus decat toate: este un om al lui Dumnezeu. Un intelectual credincios, nedespartit de biserica.
Provine dintr-o familie de artisti, cu tatal, Traian Tarcolea, fost mare violonist si dirijor al Ansamblului National Rapsodia Romana, iar mama, Liana Tarcolea, fosta prim-balerina de succes. Parintii i-au sadit in suflet nu numai gustul pentru arta, ci si dragostea de Dumnezeu. Intr-o dupa amiaza de iarna, ne-am ingaduit cateva ceasuri de vorba despre muzica si credinta, in modestul sau apartament din Bucuresti.
"Am studiat la nai pana imi curgea sange pe tuburi"
- Credinta poate fi comparata cu muzica. Cand e continua si profunda, iti da aceeasi stare inaltatoare, apropiata uneori de extaz. Ce-a fost la inceput, rugaciunea sau naiul?
- Am crescut intr-o familie crestin-ortodoxa, in care sarbatorile erau respectate, am fost invatat sa ma rog si sa merg la biserica. Mai ales bunicii mele materne, care era moldoveanca si foarte credincioasa, ii datorez educatia religioasa din primii ani de viata. Insa, dupa ce am mai crescut si am ajuns adolescent, am cam uitat de biserica. Nu ca as fi devenit necredincios, dar imi spuneam ca sunt tanar si am timp pentr
