Promovind anul trecut prima editie a Salonului de Banda Desenata de la Iasi, "Bedon", am spus la un post de radio ca "e mai usor sa aduc droguri in Romania decit banda desenata". O afirmatie care poate face deliciul jurnalistilor, dar care exprima, de fapt, frustrarea celor citiva la numar care s-au initiat in aceasta forma de arta si care, in tara, nu isi prea pot satisface viciul. Fanii benzilor desenate au sperat ca, dupa 1989, Romania sa ajunga din urma la acest capitol restul lumii, insa dorinta lor nu s-a implinit. Desigur, exista BD si la noi, nu poti sa negi asta, dar el ramine inca underground. Daca in Romania este putin cunoscuta, in restul lumii banda desenata este consumata in cantitati uriase. Exista trei "focare" mari de BD: cel vest-european, in special spatiul franco-belgian (dar si Spania, Italia si Marea Britanie), cel nord-american (unde atotputernice sint comics-urile) si cel asiatic, dominat in special de de manga. Japonia este aproape un caz aparte, BD-ul fiind aici un adevarat fenomen de masa, cam 50% dintre japonezi citind, conform estimarilor, macar o manga pe saptamina. Si Europa sta bine la acest capitol. De exemplu, in 2005, campionul absolut al tirajului de carte a fost ultimul album Asterix, scos in peste 3 milioane de exemplare, intrecind astfel ultimul Harry Potter si Codul lui Da Vinci. In general, in spatiul franco-belgian apar anual sute de albume noi (fara a mai pune la socoteala reeditarile constante), in zeci si sute de mii de exemplare ca tiraj. Cenusareasa artelor Ce este BD-ul? Greu de gasit o definitie care sa satisfaca pe toata lumea. Deseori numit cea de "a noua arta", BD-ul este explicat de autorul si teoreticianul american Scott McCloud ca o "juxtapunere voluntara de imagini in secvente destinate a transmite informatii si/sau a provoca o reactie estetica unui cititor". Cu alte cuvinte, BD-ul ar putea fi definit ca o poves