Folosim adesea expresii precum „Luna asta a fost frig şi am consumat mult curent electric“ sau „Trebuie să plătesc curentul electric“. De fapt, plătim energia electrică, adică puterea electrică consumată într-un interval de timp. Consumatorul casnic plăteşte energia activă. Consumatorii industriali plătesc şi energia reactivă, adică un supliment de energie utilizată pentru magnetizarea motoarelor electice. Omul nu vede nici puterea activă, nici puterea reactivă şi nici puterea deformantă, care apare în cazul unor consumatori neliniari, bazaţi, de regulă, pe componente electronice. Deşi nu sunt văzute, aceste puteri au fost intuite, au fost definite. Ele au fost explicate, pentru întreaga lume, de un român: Constantin I. Budeanu.

Povestea unei vieţi

Constantin I. Budeanu s-a născut pe 16 februarie 1886 în oraşul Buzău, unde a urmat cursurile şcolii elementare şi ale Liceului „Vasile Alecsandri“.

În 1903, este admis ca student la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, iar după cinci ani, pe 10 iulie 1908, obţine titlul de inginer constructor cu media generală 18,21. În urma unui concurs, Academia Română îi oferă, în 1908, o bursă pentru specializare în domeniul electrotehnicii. În 1909, absolvă Şcoala Superioară de Electricitate din Paris şi obţine diploma de inginer energetician. A efectuat, timp de un an, un stagiu de practică la întreprinderi electrice din Paris, pe care l-a continuat în Germania, la Fabrica de Maşini Electrice şi la una dintre centralele electrice din Berlin.

În 1910, se reîntoarce în ţară şi îşi începe activitatea de inginer la atelierele CFR, unde a funcţionat până în 1919. Din 1919, a lucrat timp de doi ani, până în 1921, la Societatea Tramvaielor din Bucureşti. Interesant de menţionat că se mai păstrează legitimaţia-abonament utilizată de Constantin I. Budeanu pentru a călători cu tramvaiul. Le