Intr-o dimineata de iarna, Bucurestiul a fost ocupat de tarani. Incarcati de poveri, imbracati in itari, in sube si in bocanci soldatesti, au debarcat cu desagile lor in cateva piete ale orasului. Asta a fost seara. Dimineata, lumea venita la targuieli a ramas cu gura cascata, in fata tarabelor pline de bunatati, pe care nu le mai vazusera din anii copilariei: branzeturi la burduf, carnatarie afumata, cuptoare de paini de casa, mari cat banita si cu miros innebunitor. Veniti deopotriva din Bucovina, din Dobrogea, Ardeal sau Banat, le aduceau bucurestenilor bunatati taranesti, curate, gustoase, pregatite in satele lor de campie sau munte, dupa traditie. De fapt, in pietele Bucurestilor poposise chiar tara. Ogorenii nostri veniti sa ne ofere alimente sanatoase, gustoase, ferite de E-uri si mortaciuni. Sarbatoare mare in Bucuresti! Bogata nu doar prin privelistea coplesitoare a abundentei, dar si prin vestea cea mare ca tara e vie, ca taranii se afla la locul lor
Sa musti dintr-o felie mare de paine, cu toata gura, pana cand coaja iti ajunge pe la urechi, sa simti apoi, multa vreme, gustul iute-acrisor al gemului de macese sau al magiunului gros si untos; sa tii in maini, ca sa te incalzesti sub prima ninsoare din an, pupul scos din cuptor, painisoara pe care bunica ti-o facea in copilarie ca sa te imbune; sa astepti, ridicandu-te pe varfuri, ca sa ajungi mai bine la masa, ca unchiul Petrea sa-ti faca doi carnaciori doar pentru tine, nu mai mari decat palma, in ziua cea mare a taierii porcului, sa mirosi cu nesat soriciul rumenit, spalat cu apa fierbinte si sarat cu sare grunjoasa din sararita albastra de tabla; sa rupi un pumn de cozi de ceapa verde din strat, ca sa-ti para mai buna painea cu untura proaspata, presarata cu boia; sa pandesti usa deschisa a camarii, ca sa te infrupti din mierea groasa si intunecata, in care dormiteaza, plutind, poame uscate s
