În urmă cu două zile, scriind despre cartea ”Schimbarea la față” a lui Zorin Diaconescu, afirmam că cea mai mare minciună servită românilor în 1989 a fost iluzia că întreaga țară a participat la Revoluție. Așa mi-am reamintit despre cea mai mare minciună servită Occidentului cu aceeași ocazie. Cea din cauza căreia s-a ajuns ca atunci când la facultățile de jurnalism din Franța se vorbește despre evenimentele din 89 din România referirea să nu se facă la prima revoluție transmisă în direct, ci la cea mai mare manipulare mediatică a secolului XX.
Imaginile Revoluției din 89 au făcut înconjorul lumii. Câteva dintre ele sunt ale clujeanului Răzvan Rotta. Ele surprind represiunea de la Cluj și ultimele clipe ale unui erou care și-a dezvelit pieptul în fața soldaților, înainte de a primi glontele ucigaș. Sunt imagini reale, surprinse cu teamă de autorul lor. Teamă, după cum a mărturisit chiar autorul lor, nu atât față de Securitate ori soldați, cât față de manifestanții care l-ar fi putut confunda cu un colaborator ori chiar cu un securist. Aceste instantanee sunt cele care povestesc despre realitatea Revoluției și despre oamenii care au murit pentru victoria ei.
Mai există, însă, și alte fotografii șoc ale evenimentelor din 89. Cele legate de groapa comună de la Timișoara. Una dintre ele (foto) am revazut-o in noiembrie într-o expoziție realizată în Capitală, cu fonduri europene, pentru a marca 20 de ani de la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est. E una dintre imaginile care au făcut cel mai mult rău României după 89, care au generat o psihoză generală, națională și europeană, urmată de decredibilizarea Revoluției. Pentru că e o făcătură. Un ”fake”.
O să fac o scurtă paranteză pentru cititorii mai tineri. În primele zile ale Revoluției, granițele României erau închise. Jurnaliștii străini care relatau despre evenimentele din țara noast
