Monica Iacob Ridzi devine o Madonă crucificată. Fosta doamnă de onoare din suita Elenei Băsescu aşteaptă să nască, e soţie de primar, are nişte merite în partid, o situaţie şi totuşi nu e lăsată în pace. Sursa: EVZ
DNA zgârie tabla cu creta pentru încă un mizilic de câteva zeci de mii de euro. Subiectul e ca o friptură aruncată pe grătar şi căreia îi savurezi sfârâitul. Din favorită a Curţii, Monica a devenit omul de sacrificiu într-o saga dinastică. A fost alungată la Petroşani şi nu are voie să părăsească incinta.
Fostul ministru, fostul cadru de nădejde al PDL, femeia care a gustat nectarul olimpian suferă acum în numele mântuirii noastre. Ridzi e un trofeu, picătura de apă scursă deasupra gurilor însetate în mijlocul deşertului. E ca un pact social nerostit: luaţi-o şi săturaţi-vă!
Până la un punct, Monica Iacob Ridzi înţelege rolul de Jeană D’Arc a neamului. Până la un punct, nici nu are de suferit cine ştie ce neajunsuri. Nu va plăti niciodată cu închisoarea, nu va fi plimbată prin arest, nu-i va pune nimeni veioza în ochi. Va rămâne membră a bogatei aristocraţii de provincie, îşi va vedea copilul alergând pe peluza din spatele casei şi îi va plăti primele cursuri de schi undeva prin Alpii austrieci.
Însă, de la un punct, Monica nu înţelege ce i se întâmplă. Pentru că nici acum, nici în ultima zi a vieţii, doamna ministru nu va pricepe ce a făcut greşit. A descălecat la minister şi a sifonat nişte bani. Câteva sute de mii de euro, că n-a avut la dispoziţie decât vreo 6 luni. E un bilanţ firesc, unde-i greşeala?
Asta se întâmplă în România de ani de zile, alegerile se câştigă ca pe un război, iar învingătorii obţin totul. Îi puteţi vedea în cafeneaua de la Marriot sau în restaurantul de la Hilton punând ţara la cale. Îşi împart funcţiile acolo, ambasadele, concesiunile, tot ce poate fi trecut prin
