PSD-ul pare, in actuala lui configurare, un partid netransformabil.
Format in urma divizarii FSN-ului, el a devenit ceea ce este dupa mai multe schimbari de fatada sub conducerea (directa sau indirecta) a "intemeietorului" sau, Ion Iliescu. Nucleul dur, compus din tinere sperante ale activismului comunist, s-a adaptat perfect la vremurile noi, realizand un "capitalism de cumetrie", dupa cum a definit proiectul social (real) al partidului acelasi "parinte fondator". Cel mai oligarhizat partid romanesc a pastrat formal ideologia socializanta, dar si schemele "constructiei de partid" specifice PCR-ului. In doua decenii s-a intamplat insa ca "masa de manevra" (electorala) a partidului s-a redus, lozincile fara acoperire avand un impact tot mai redus. Populatia urbana, categoriile sociale scolite si, mai ales, emigratia romaneasca au inteles ca partidul celor mai bogati oameni din Romania este doar aparent un partid de stanga, in realitate fiind un vehicul spre varfurile puterii, interesat de sporirea averilor existente prin controlul administratiei statului.
Audienta PSD a scazut treptat, pe masura cresterii averii liderilor sai. Faptul ca se mentine inca la o cota de aproximativ 30% din optiunile electorale se datoreaza, in acest moment, clientelizarii unei anume parti a alegatorilor si mentinerii propagandistice a fidelitatii categoriilor sociale defavorizate (pensionarii, ruralii, somerii etc.). Scorul de 30% nu poate fi depasit si pentru ca "stratagema initiala", a conceperii unor partide-satelit, s-a perimat, din ultimele grupari de rezerva, PRM-ul disparand de pe scena istoriei romanesti, iar PC-ul dizolvandu-se practic in "partidul-mama".
Cantonarea, temporara, la un nivel de 30% din optiuni, demonstreaza ca electoratul nu mai poate fi narcotizat propagandistic, el percepand tot mai clar diferenta dintre componenta sociala a "cupolei" PSD-ist
