Pe baza lor, Colegiul Medicilor din România poate analiza mai uşor corectitudinea actului medical în cazul unei acuzaţii de malpraxis. Anul trecut, Ministerul Sănătăţii Publice a aprobat 12 ghiduri de practică medicală ce reglementează diagnosticul şi tratamentul celor mai frecvente boli.

În majoritatea ţărilor din Europa există şi funcţionează de mai mult timp ghiduri terapeutice care cuprind două capitole: un protocol pentru managementul pacientului, ce include şi un set de reguli de punere a diagnosticului, şi un protocol terapeutic propriu-zis.

Aceste ghiduri au beneficii duble. În primul rând, oferă medicilor o orientare în ceea ce priveşte punerea unui diagnostic şi administrarea unui anumit tratament. În al doilea rând, ghidurile oferă pacienţilor siguranţa unui act medical de calitate.

Standarde de tratament în anumite boli

Primele ghiduri au fost realizate în România în 2007 şi prevăd reglementarea tratamentului afecţiunilor din domeniul obstetrică-ginecologie. Anul trecut, în Monitorul Oficial din 3 septembrie a fost publicat ordinul prin care Minsiterul Sănătăţii Publice a mai aprobat încă 12 ghiduri de practică medicală.

Acestea reglementează managementul, diagnosticul şi tratamentul bolilor cerebro-vasculare, anginei pectorale stabile, sindroamelor coronariene acute, infarctului miocardic, hipertensiunii arteriale, bolilor pulmonare cronice, bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) şi diabetului zaharat. De asemenea, au fost elaborate ghiduri pentru patru forme de cancer, şi anume pentru cancerul colorectal, de col uterin, de sân şi de prostată.

„Chiar şi aşa, procentul ghidurilor terapeutice este încă foarte mic. Ar trebui realizate astfel de ghiduri şi protocoale pentru toate specialităţile medicale. Acestea oferă direcţii clare medicilor, dar şi un set de standarde după care poate fi judecat un caz de malprax