Din tot circul PSD-ist de sâmbătă de la Romexpo, nu-mi pot scoate din minte un lucru. Retragerea lui Cristian Diaconescu din cursa pentru preşedinţie. Discursul rostit cu vocea tremurândă, fără a oferi o motivaţie valabilă, ci spunând atât: “Eu lucrez de 16 ani cu Mircea. Probabil că îl cunosc cel mai bine din această sală”. Îl cunoştea, totuşi, la fel de bine şi în urmă cu câteva zile, când îşi depusese candidatura, şi cu câteva ore înainte, când ţinuse discursul acela despre ruşine în PSD şi despre dreapta care îşi freacă mâinile în faţa dezbinării partidului, şi cu doar o oră înainte, când răspunsese la o întrebare pusă de un moderator de televiziune că el nu îi înţelege pe cei care se joacă de-a candidatul şi de-a retrasul candidaturii. Între timp a apărut ceva, iar intervenţia Florianei Jucan care vorbeşte de o urmărire sau monitorizare care l-ar putea compromite ridică toate întrebările din lume. Cine, de ce l-a urmărit şi ce a descoperit? Aşa cum spuneam şi sâmbătă seară, nici vizita la un mogul, şi cu atât mai puţin vizita la SRI nu pot fi motive pentru care să striveşti voinţa unui om. Să fie o mâncare chinezească reîncălzită, cu care omul n-a vrut să îşi deranjeze familia? Cea mai importantă problemă rămâne însă cea a legalităţii “monitorizării”.

Retragerea din cursă a lui Cristian Diaconescu seamănă foarte mult cu cea a lui Stolojan, din cursa pentru preşedinţia României. Numai că atunci, măcar Băsescu a vărsat o lacrimă de crocodil pentru fostul premier, iar retragerea i-a folosit la ceva. Băsescu a câştigat. Iar Stolojan a revenit peste câţiva ani, doar pentru a se retrage din nou. Execuţia politică a lui Diaconescu nu a folosit la nimic: Geoană a pierdut, iar Diaconescu a pierdut şi mâna întinsă iniţial de Ponta. Nu ştiu dacă Diaconescu se va mai putea întoarce pentru o funcţie eligibilă. Probabil că nu. O dată ce a fost uşor de “convins” să