Când eram student în anul I, mă credeam un potenţial mare politician. Activam nevoie mare într-o oraganizaţie civico-politică şi mă aflam în mare prieteşug cu organizaţia de tineret a viitorului cadavru politic PNŢCD. Junii credincioşi şi democraţi m-au invitat, ţinând cont că eram studinte în istorie şi publicist, să le conferenţiez despre faptul că Iuliu Maniu era un precursor al creştin-democraţilor moderni.
Am comis un text inept despre morala creştină şi valorile naţional-ţărănismului şi m-am apucat să-l citesc în faţa a vreo 30 de cetăţeni care aveau un aer plictisit, care ar fi preferat probabil să joace bâza sau lapte gros, dar pe care disciplina de partid îi obliga să se holbeze la mine.
ÎNVĂŢĂCEAUA
Din primul rând însă se holba la mine cu oarece interes o fată înaltă şi blondă, cu o privire albastră, oarecum interesată. Când mi-am terminat măreţul expozeu, a venit ţintă la mine şi mi-a spus: "Sunt Monica, am fost Miss Hunedoara în 1993, acum vreau să mă fac politiciană!". M-a tras într-un colţ şi a mărturisit suav şi cu dezacorduri că ar vrea să o învăţ, eventual contra cost, politologie. Ne-am hotărât să ne vedem a doua zi la o cafea, să punem la punct amănuntele, după ce am asigurat-o mărinimos că o să-i explic trebi din pură camaraderie şi "pentru cauză".
Am dat nas în nas, după cum a vrut ea, la o cârciumă scumpă, unde, ca să mă epateze, mă aştepta cu nişte whisky şi cola. Mi-a povestit pe scurt existenţa ei, cum e din neam de luptători, cu tată director de pârnaie şi proprietar de turme. Cică neamul, care o băgase la o facultate particulară de Drept din Bucureşti, era dispus să investească şi într-o potenţială carieră de politician a fetei. Vădit bine dispus după ce băusem aldămaşul, am invitat-o la mine acasă, unde aveam bibliografia şi patul necesare s-o pot învăţa doctrine politice.
Mai întâi i-am v
