Mai întîi, o poveste din copilărie. Am privit secvenţe de la funeraliile lui Gheorghiu Dej, la nişte vecini de-ai noştri din cartierul Bujac, oraşul Arad, un cartier nou, muncitoresc, dar cu case, nu cu blocuri. Un vecin mai pricopsit avea televizor şi se făcea pelerinaj la el în casă. Deci, funeraliile lui Dej. Se uitau vecinii mei, maturi şi comentau: “Ăla tînăr vine după Dej. Da, să vezi că-l pune pe ăla tînăr. Păi, da, ăla tînăr va conduce ţara. ” Erau oameni simpli, muncitori fără conexiuni în politică, fără surse suplimentare de informare. Nici nu ştiau cum îl cheamă. Dar ideea că ăla tînăr va fi şef înflorise, nu ştiu prin ce mijloace, în mentalul colectiv. Şi aşa a fost, ăla tînăr, Nicolae Ceauşescu, a ajuns la conducere. Ştia mentalul ceva!
Arc peste timp: sîmbătă pe la prînz, portarul de la blocul nostru se uita la transmisiile în direct de la Congresul PSD. Ce ziceţi, îl întreb, mai cîştigă Geoană? (Portarul a votat în ambele tururi, la prezidenţiale, cu Geoană!). “Nu, mi-a zis el, Geoană e gata, iese Ponta! Să nu ziceţi că nu v-am zis, Ponta o să fie ales!”. Cum, nu Geoană? “Acuma e Ponta!”. Punct. Mi-a spus-o foarte sigur. Nu e un om politic, nu e membru de partid, nu are surse de informare (nu navighează pe internet) şi nici nu urmărea foarte atent dezbaterile. Dar era racordat la mentalul colectiv care, sîmbătă, avea această idee.
Există idei care plutesc în aer, şi cînd nu le mai ţine aerul, prind viaţă pe pămînt!
Mai întîi, o poveste din copilărie. Am privit secvenţe de la funeraliile lui Gheorghiu Dej, la nişte vecini de-ai noştri din cartierul Bujac, oraşul Arad, un cartier nou, muncitoresc, dar cu case, nu cu blocuri. Un vecin mai pricopsit avea televizor şi se făcea pelerinaj la el în casă. Deci, funeraliile lui Dej. Se uitau vecinii mei, maturi şi comentau: “Ăla tînăr vine după Dej. Da, să vezi că-l pune pe ăla tînăr. Păi, d
