De ce vă feriţi cu toţii de mine? Spune moartea, căscând alene şi scărpinându-se din obişnuinţă, cu coasa pe spinare. Păi, unde găsiţi voi nemurirea, nu în mine, după ce vă pierdeţi toată viaţa căutând-o?
Moartea nu există, numai corpul fizic se stinge. Ciclul vieţii este asemănător cu cel al succesiunii anotimpurilor. Priviţi un copac. Primăvara înfloreşte, trezindu-se la viaţă, vara florile se maturizează pentru a produce fructe, iar toamna îl desfrunzeşte pentru a aştepta moartea din iarnă. Însă, germenele vieţii din el face ca primăvara următoare să înflorească din nou, reluând ciclul vieţii. Spiritul, acest germene al vieţii din noi, renaşte mereu, fiind nemuritor.
Iniţiaţii cred în nemurirea spiritului şi susţin acest lucru, însă principiile vieţii materiale sub care trăim în lumea civilizată, nu ne permit să ne intersectăm cu adevărurile despre Existenţă. Un loc în care aceste adevăruri se află la ele acasă, făcând să se desfăşoare viaţa cu totul altfel, este Tibetul. Unele descoperiri recente atestă faptul că, chiar Iisus Hristos s-a pregătit, pentru a fi iniţiat, într-una din mânăstirile din Tibet. Acolo El era cunoscut sub numele de Isa.
Multe scrieri au descris ciudata viaţă trăită între pereţii mânăstirilor tibetane. Călugării tibetani erau medici, astrologi, profesori, geografi, culegători de plante ale căror proprietăţi vindecătoare le erau cunoscute. Instrucţia religioasă în templele lor era foarte severă.
Oficierea slujbelor se făcea inclusiv la ora 12:00 noaptea, precum şi la 4:00 dimineaţa. Educaţia primită le deschidea, celor care trăiau acolo, drumul către telepatie, clarviziune, premoniţie, materializare, levitaţie, decorporalizare, etc. Principiile lor se bazează pe faptul că gândul este unda energetică, materia este energie condensată. Un gând puternic, bine dirijat, poate deplasa obiecte. Prin tel
