Eroicul şi fantasticul din basmele copilăriei renasc, în fiecare dimineaţă, la Teatrul Ţăndărică, unde povestea are ca limite doar marginile imaginaţiei umane. Sursa: Zomir Dimovici Sursa: Zomir Dimovici
1 /. Încă de la 9.30 holul teatrului se umple de prichindei gălăgioşi şi nerăbdători să intre în sală. Tropăie, bat din palme, chicotesc, strigă şi râd zgomotos, acoperind glasurile educatoarelor care încearcă să îi mai tempereze şi să îi alinieze în şir, câte doi, mânuţă în mânuţă. Veselia lor umple holul colorat al teatrului şi se aude dincolo de uşile sălii de spectacole, până în cabinele actorilor. Aici e forfotă. Înainte de spectacol fiecare actor scoate costumele şi păpuşile pe care le va folosi, se machiază, se îmbracă cu haine mai confortabile, unii îşi pun genunchiere, ceea ce anunţă că vor merge mult în genunchi, în spatele decorului.
Actorii de aici nu sunt vedete. Doar personajele cărora le dau viaţă sunt. Baba, Moşul, Cocoşelul, Calul, Găinuşa şi alţi eroi şi antieroi din Punguţa cu doi bani, adaptată după Ion Creangă şi în regia lui Decebal Marin. Oameni de aici se transformă oricând, în oricine, sfidând gravitaţia, după cum spune unul dintre ei.
Locul unde se nasc eroii
Piesele se joacă la sala de la parterul clădirii din zona Piaţa Lahovari. Dar păpuşile, costumele şi decorurile sunt create la etajul al treilea, în trei încăperi puternic luminate, unde e linişte. Cum urci spre ateliere, se aude ţăcănitul maşinilor de cusut şi zgomotul ferăstrăului cu care se taie plăcile pentru decoruri.
Atelierul unde sunt create păpuşile şi costumele. Foto: Oana Dan
La etajul 3 sunt două uşi deschise şi una închisă, de unde se aud zgomote de bucăţi de lemn căzând, de ciocan, de ferăstrău. Aici e tâmplăria. Alături, doi bărbaţi măsoară decoruri. În camera următoare două femei cos cost
