Primul politician dezavantajat de alegerea lui Victor Ponta la șefia PSD este Crin Antonescu. Cu un Mircea Geoană eternă ”mână moartă”, acoperit de ridicolul flăcării violete, contestat în propriul partid, Crin Antonescu a fost, până astăzi de dimineață, figura cea mai importantă a opoziției din România. Lipsa de credibilitate (și de bărbăție) a lui Mircea Geaonă îl plasa pe liderul liberal într-o poziție avantajoasă, aceea de coagulant al tuturor nemulțumirilor legate de guvernarea Băsescu – Boc, adunând capital atât din partea celor care nu recunosc legitimitatea ”de dreapta” a PD-L, dar și din partea electoratului mai degrabă de stânga.

În plus, Crin Antonescu avea și un ascendent moral asupra lui Mircea Geoană, căruia i-a transferat o mare parte de alegători în decembrie 2009. Ceea ce nu au fost în stare, în ciuda declarațiilor făcute, nici Iohannis, nici Ciuhandu, nici Kelemen Hunor și nici măcar Vadim, care au reușit într-o mult mai mică măsură să-și convingă proprii alegători să voteze cu Geoană.

Așadar, o coaliție tacită de opoziție între PSD și PNL era în avantajul acestora din urmă. Alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD schimbă însă raportul de forțe. Ponta nu are niciun fel de obligație față de Antonescu și nici nu cred că este dispus să accepte vreuna. Cu atât mai mult cu cât susținătorii noului șef de la PSD, Năstase, Mitrea ori Iliescu au arătat, în discursurile lor că adversarul nu este doar Băsescu și PD-L, ci dreapta. Și nu cred că Adrian Năstase a uitat că drumul lui către Cotroceni a fost blocat, în 2004, într-o măsură mult mai mare de către liberali decât de către democrați. Iar căderea PSD-ului a început cu adevărat în acel moment. Iar Victor Ponta a împrumutat discursului lui Năstase și Iliescu.

Iar imaginea de ”figură proaspătă”, de lider tânăr și școlit a lui Ponta, mai poate puncta și în rândul electoratului la care, la