…stiti bancul cu papagalul si militianul, nu? Papagalul care, de pe balcon, il baga si-l scotea pe militianul care dirija traficul din intersectie, pana cand militianul, exasperat, ii pune in vedere proprietarului ca, daca il mai injura papagalul o singura data, il face friptura. Proprietarul ii explica papagalului cum sta situatia. Papagalul intelege, asa ca data viitoare cand deschide pliscul nu mai injura. Croncane in schimb: “Militianule, ramane cum ne-am inteles!”
Ramane, asadar, cum ne-am inteles: PSD va castiga viitoarele alegeri. Nu imi convine, dar asta e realitatea. Putem sa ne imbatam cu apa rece, putem sustine ca intre Ponta si Geoana sau intre Geoana si Iliescu nu e nici o diferenta. Este. Ponta, spre deosebire de Nastase sau Geoana, are – la fel ca si Ion Iliescu sau Traian Basescu – un dezvoltat simt al istoriei. Nu il intereseaza atat de mult rezultatele pe termen scurt, intrigile de palat, meschinariile din filialele locale, daca X ajunge pe postul Y, s.a.m.d. Astea il interesau pe Geoana. Astea il interesau pe Nastase. Astia doi erau, chipurile, “realisti”, fara complexe ideologice. Asta i-a si pierdut. Ponta, ca si Iliescu sau Basescu, viseaza la scare mare. (“If you dream, dream big!”, vorba americanului:). Viseaza global. Viseaza sa intre in manualele de istorie.
Ca si Obama. De buna seama, comparatia este usurel deplasata. Dar “usurel” nu inseamna aici ca nu trebuie facuta. Ponta va reforma PSD-ul. Sau va pieri incercand sa o faca, ceea ce e cam acelasi lucru. PSD-ul n-a fost cu adevarat periculos cata vreme a fost “realist” – sub Nastase, bunaoara, sau sub Geoana. PSD-ul a fost periculos in momentul in care s-a luat in serios. Sub Iliescu. Si acum, sub Ponta. Vanghelie e deja istorie, Mazare ii poate dedica manele noului Commandante – degeaba. Istorie. Ponta are planuri mari. Ponta simte istoria suflandu-i in ceafa si se va strad
