Generalul Vasile Milea, ministru al Apărării în momentul Revoluţiei, a fost toată cariera sa dator secretarului general al PCR. Acesta i-a iertat greşelile trecutului şi l-a promovat. În timpul revoltelor de la Timişoara şi Bucureşti, Milea a ezitat şi a amânat executarea întocmai a ordinelor lui Ceauşescu.
În ultima sa noapte, Milea a sunat neautorizat pe telefonul "roşu" în afara graniţelor. "Informăm că ministrul Forţelor Armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis."
Aceste cuvinte le-au transmis crainicii Televiziunii Române şi Radioului, la ora 10:45, în ziua de 22 decembrie 1989. Moartea generalului Vasile Milea rămâne unul dintre cele mai controversate şi dezbătute momente de care atunci a atârnat soarta Revoluţiei române.
Condiţiile în care ministrul Apărării Naţionale îşi pierdea viaţa în cea mai fierbinte zi a revoltelor de la Bucureşti rămân la fel de neclare şi astăzi. Asasinat sau sinucidere, moartea generalului Vasile Milea şi atitudinea lui în timpul evenimentelor au făcut ca Revoluţia română să nu se transforme într-un măcel.
Generalul Vasile Milea era în acel decembrie 1989 ministru al Apărării Naţionale, unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului. Comandantul dur de care îşi amintesc subordonaţii a ajuns în fruntea ministerului după o carieră începută în 1947 ca elev al Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie. A fost numit ministru la 16 decembrie 1985, cu exact patru ani înainte să izbucnească revolta de la Timişoara.
Când a plecat la armată era învăţător suplinitor, după ce terminase Liceul Comercial "Mihai I". Fiind născut în 1927, la Lereşti, judeţul Argeş, a simţit ca adolescent mărirea şi decăderea regalităţii în România. În mai 1949 era deja sublocotenent într-o armată ce copia cu for
