Doamna Elena Udrea este ingrijorata de lucrurile grave care se intampla in PSD si este dezamagita de retragerea lui Ion Iliescu. Motive de bucurie in mod normal, evolutiile din PSD ar trebui sa-i puna serios pe ganduri pe colegii doamnei Udrea.

Nu de alta, dar nu se stie cum se invarte roata istoriei si ajung si ei, peste cativa ani la concluzia ca era mai bine sa nu fi fost atat de puternici precum au fost social-democratii. Vorba aia: de la grandoare la decadere e doar un pas! Oamenii destepti invata din greselile altora !

Pe la inceputul anilor '90, dupa pornirea centrifugii dezmembrarii URSS si a Pactului de la Varsovia si dupa ce SUA declarasera oficial ca "au castigat Razboiul Rece", un oficial de rang inalt sovietic le radea in nas americanilor: "V-am facut cel mai mare rau! V-am lasat fara dusman!".

Si, pe buna dreptate, ce-ar mai fi lupta politica, fie ea internationala sau interna, fara existenta unui adversar la care sa te raportezi? Un adversar care sa coaguleze fortele politice, adeseori divergente, pentru un singur scop: lupta cu pericolul comun!

Asa ca inteleg ingrijorarea doamnei Udrea. PD-L a castigat "razboiul rece" al alegerilor prezidentiale, dar este pe cale sa ramana fara adversar politic. Degringolada PSD trebuie sa dea fiori reci pe sira spinarii tuturor liderilor PD-L. Pana acum au reusit sa tina unit partidul (prea unit chiar) cu amenintarea pierderii puterii in fata unui PSD puternic si aliat cu PNL. Insa, doamna Udrea stie foarte bine ca in lipsa unui adversar coerent si puternic toate inhibitiile din partid vor disparea si curentele canibale vor iesi la suprafata.

Un lider pentru PD-L

PD-L nu are un lider autentic in interiorul partidului, un lider respectat, autoritar, dar care sa si asculte. Domnul Basescu poate juca acest rol, dar, fiind un element extern partidului