Domnul Şeitan a căpătat un ajutor neaşteptat din partea racheţilor ucrainieni: împuşcând-o pe micuţa Raluca Hriţcu, din Siret, de doar 6 ani, aceştia au asigurat Ministerului Muncii o economie de câteva milioane de lei, ce va putea fi acordată altor copii, cu mai multe şanse de a rămâne în viaţă în timp ce urmăresc, la televizor, emisiuni de desene animate.
Petarda domnului Şeitan a inflamat, pe loc, opinia pubică. După lefurile şi pensiile „nesimţite”, care vor fi reduse corespunzător, până la limitele „bunului simţ” (în accepţiune democrată), iată că a venit rândul „alocaţiilor nesimţite”. Guvernul şi-a dat seama că societatea este marcată de o cruntă nedreptate: accea care face ca copiii de milionari să primească aceeaşi sumă cu cea la care au dreptul copiii de şomeri!
Guvernul şi domnul Şeitan au dreptate pe fond! Nu este corect. Guvernanţii noştri gândesc ca Robin Hood şi Iancu Jianu. O asemenea gândire nu poate genera decât gesturi asemănătoare. Filosofia compensării este simplă: luăm de la bogaţi şi dăm la săraci. Ea devine, în tot mai mare măsură, ideologia oficială a unui partid de dreapta, copleşit însă de problematica de stânga.
Ce urmează?
Aplicarea măsurilor preconizate. Sunt însă unele probleme. Ca, de pildă, dacă să se continue şi cu suprimarea cornului si laptelui pentru copiii aflaţi în situaţia de superioritate financiară. Asta ar putea crea, însă, unele dificultăţi la distribuirea alimentelor, care se pot rezolva prin obligarea copiilor de bani gata să poarte un ecuson distinctiv pe care va fi marcat simbolul euro. Vor mai fi şi alte probleme de rezovat: ce se întâmplă cu copiii ai căror părinţi se lansează în tranzacţii riscante şi dau faliment, pierzând toţi banii? Cum vor putea dovedi acest lucru şi în cât timp? Sau cu copiii celor care câştigă la "6 din 49", la loto? Ăştia mai primesc alocaţia? Poate că, mergând pe firu
