Am participat in aceste zile la o dezbatere organizata de Societatea Romana de Economie – SOREC, o asociatie a economistilor cu preocupari in zona gandirii economice, creata cu aproape doua decenii in urma. Tema acestei dezbateri, prima dintr-o serie ce va fi continuata in urmatoarele luni, a fost relatia liberalism-etatism, o tema, evident, de mare interes si actualitate. Asa cum ma asteptam, a fost o intrunire de inalt nivel academic, asigurat in primul rand de referent si coreferent, dar si de calitatea dezbaterilor ce au urmat prezentarilor. Inevitabil, in centrul discutiilor a stat criza financiara si economica actuala si ceea ce m-a frapat cel mai mult in aceasta dezbatere este faptul ca opinii si concluzii diferite, chiar opuse unele altora, pot fi sustinute pertinent in baza acelorasi date si informatii.
Exista, cu alte cuvinte, lecturi alternative ale fenomenelor ce au condus la criza, ceea ce inseamna ca eventualele recomandari pentru iesirea din criza si pentru prevenirea unor crize viitoare sunt diferite. Prevaleaza in acest moment solutiile grupate in jurul ideii de intarire a rolului statului, dar – spre surprinderea mea – nici sustinatorii pietelor nu au amutit complet.
Conform lecturii predominante astazi, criza este un efect direct al deceniilor anterioare in care statul s-a retras tot mai mult din economie, iar liberalizarea si dereglementarea au fost cuvintele de ordine in materie de politici economice. Pietele au abuzat de libertatile dobandite si s-au lansat in operatiuni in care lacomia, neglijenta si incompetenta s-au combinat pentru a duce la dezastru: activitatile financiare speculative au ajuns sa predomine in raport cu economia reala, preturile activelor financiare au crescut nejustificat de mult, iar noile instrumente financiare create in ultimii ani au permis raspandirea virusului riscului in intreaga lume.
