Se va scrie mult despre alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte al PSD. Congresul a fost urmărit de televiziuni ca un fel de reality-show, continuu, până la 4 dimineaţă, când s-au anunţat rezultatele şi s-au luat primele intervenţii „la cald“. Astfel încât vor fi destule surse de informaţii pentru jurnaliştii şi comentatorii dornici să-şi raporteze publicului impresiile şi concluziile.

Congresul din 20-21 februarie 2010 a fost concentrat exclusiv pe alegerea unei noi echipe de conducere şi pe plata încrucişată a poliţelor. Programul lui Mircea Geoană mai avea ceva urme de politici publice – majoritatea expirate şi, de fapt, eronate –, dar programul lui Victor Ponta nu conţine decât măsuri organizatorice interne. Într-un fel, ar trebui să fiu fericit pentru că programul lui Victor Ponta (intitulat România corectă) include o mare parte din măsurile preconizate de raportul de analiză a PSD, elaborat în interiorul PSD în februarie 2006, la comanda preşedintelui Mircea Geoană. Am mai scris despre acest raport, aşa că nu revin la el.

Victor Ponta promite membrilor de partid recensământul membrilor (să vedem dacă introduce şi cardul electronic de membru), reorganizarea partidului pe colegii electorale (ceea ce distruge integral puterea baronilor judeţeni), asumarea unor evenimente ceţoase din trecut (Piaţa Universităţii, de exemplu), deschiderea partidului faţă de diaspora (lecţia alegerilor prezidenţiale din 2009), introducerea unei Convenţii Anuale cu posibilitatea unui vot de încredere pentru preşedinte, introducerea sistemului de selectare a resurselor umane etc. Toate aceste măsuri erau cunoscute în interiorul partidului încă din februarie 2006, s-a organizat chiar şi un Congres pentru punerea lor în aplicare (Congresul din decembrie 2006), dar nu s-a ajuns niciodată la ele. Mircea Geoană a preferat relaţiile plătite cu mass-media şi triumviratul cu Vanghel