Practic, nu au existat "unităţi" de măsură unice ale reuşitelor operaţiunilor militare conduse de americani în Afganistan, ci doar repere de circumstanţă, după cum a constatat specialistul în cercetări politice din Massachusetts, Fotini Christia, care a petrecut mult timp în Afganistan studiind conflictul intern, ritmul şi posibilităţile de dezvoltare ale acestei ţări.

Unele dintre "unităţile" de măsură propuse de el au fost numărul de talibani ucişi şi scăderea producţiei de mac, plantă ce intră în componenţa drogurilor. Dar aceste măsuri pot induce în eroare când se urmăreşte măsurarea succesului pe termen lung al unei ofensive militare şi a reuşitei planurilor de reconstrucţie care urmează, după cum a constatat însuşi Christia. Cu atât mai mult cu cât comandantul trupelor NATO, generalul Stanley McChrystal, şi-a schimbat obiectivele, trecând de la lupta împotriva insurgenţilor, la protecţia civililor. Automat, se impun noi "unităţi de măsură" pentru aprecierea succesului.

SECURITATE ŞI BUNĂSTARE

Una dintre acestea este costul transporturilor de bunuri, care a crescut din cauza violenţei şi atacurilor la drumul mare. Când aceste costuri vor scădea, va fi un semn bun pentru Afganistan. În 2007, sindicatul camionagiilor din această ţară estimase că pentru fiecare vehicul de transport s-au plătit peste 6.500 de dolari în taxe anuale oficiale, dar şi în "taxe" extorcate de rebeli pe drumurile din ţară. Asemenea costuri sunt însă un instrument de măsură foarte important pentru securitatea ţării.

Comerţul legal este un alt indiciu că lucrurile merg către normalizare şi că a crescut încrederea în securitatea şi economia locale. De asemenea, funcţionarea şcolilor şi numărul din ce în ce mai mare de copii care le frecventează arată creşterea încrederii familiilor în guvernul afgan şi în securitatea zonei. Iar când va creşte şi numărul