Documentul prezentat ar trebui să arunce în aer Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, scandalizând pe ministrul Mediului, al Cercetării şi Academia Română. Intitulat "Managementul şi planul de acţiune a (sic!) ursului brun"el constituie din 2005 până astăzi "argumentul ştiinţific" al acceptării de către UE a vânării speciei în Carpaţi.
Depus la Comisia Europeană şi la ministerele Pădurilor şi al Mediului, el dovedeşte că, dacă dai titlul cerut unui document, în el poţi scrie liniştit despre căderea părului la burlacii din Insula Şerpilor, oricum nimeni nu-l citeşte. Nici la Bruxelles, nici la Bucureşti. Doar că tema e bifată la "realizări".
La sfârşitul lui 2004, UE interzisese intrarea pe teritoriul statelor membre a trofeelor de urs brun provenite din România. Motivul: printr-un studiu, Scientific Review Group conchisese că aici specia nu dispune de protecţie şi de un "plan de management". În consecinţă, vânătorii din UE nu puteau participa la crimă. Cum afacerile private cu blana ursului din pădure erau periclitate, o delegaţie de "specialişti" s-a deplasat la Bruxelles, spre a ridica embargoul. Delegaţia a fost formată din conf. dr. ing. Ovidiu Ionescu, şef la ICAS şi prodecan al Facultăţii de Silvicultură din Braşov şi Àrpàd Sàrkàny, patronul firmei de vânătoare pe valută "Abies Hunting". Era normal: interdicţia UE ameninţa afacerile familiei Sàrkàny. "Managementul şi planul de acţiune a ursului brun", încropit de ICAS, sugerează extemporalul unui elev prost, beat criţă, abia gângăvitor al limbii române.
Din motive de spaţiu voi cita doar, comentând puţin, specificând apoi pagina :
● "Populaţia de urs a crescut ca rezultat al intereselor economice, datorită vânătorilor străini etc."(...) "Lanţul Munţilor Carpaţi formează o regiune forestieră de munţi şi dealuri în care ursul trăieşte de sute de ani."( pesemne
