Capacitatea lui Victor Ponta de a mobiliza partidul depinde de modul in care va reusi sa se afirme drept un veritabil lider de stinga, inclusiv oferind raspunsuri la criza de identitate si criza de valori. Altfel, e greu de crezut ca partidul va progresa, chiar daca sedintele vor incepe la timp. Dincolo de personalitati si strategii, de combinatii si voturi, delegatii la congresul Partidului Social-Democrat au avut de raspuns la o intrebare esentiala: cum se explica succesiunea de infringeri politice, inclusiv electorale, din ultimii ani? Insa modul in care s-a desfasurat intregul proces i-a privat pe social-democrati de posibilitatea de a avea discutii de substanta. Chiar daca s-au facut destule analize in ultimele saptamini, ar fi trebuit sa existe o deliberare si in cadrul congresului. In mod normal, alegerea unui nou lider ar trebui precedata de cautarea (si gasirea) unei cai de reactie politica. De ridicarea unor probleme de gen "cine sintem?", "ce ne uneste?" sau "ce ar trebui sa facem?". De deliberari pe tema redefinirii ideologice sau a proiectelor de politici publice pentru societate. De reflectii pe tema statutului si asa mai departe. Sigur ca pina la urma s-ar fi ajuns la persoane, iar pentru multi dintre delegati simpatia fata de lideri ar fi fost oricum decisiva. Dar liderii alesi ar fi plecat la drum cu un mandat mai clar, iar organizatia, in ansamblul ei, s-ar fi intarit. Partidul Social-Democrat este o oligarhie mai concurentiala decit celelalte partide romanesti, dar totusi o oligarhie (ca de altfel toate partidele, inclusiv marile forte politice din Occident). O discutie de fond ar fi imbunatatit si scorul la capitolul controlului exercitat de "baza" partidului asupra liderilor. Ion Iliescu si alti lideri mai putin implicati in competitia directa sesizasera nevoia unui astfel de proces, insa, dupa cum se stie foarte bine, in decizia de convocare a u