România a primit invitaţia oficială din partea Gazprom de a participa la gazoductul South Stream, a anunţat Adriean Videanu, la două zile după vizita vicepreşedintelui Gazprom, Aleksander Medvedev la Bucureşti, şi după anunţul făcut de compania rusă, la Moscova, privind interesul României pentru participarea la proiect. Ca de obicei, autorităţile române au lăsat întâi să se creeze un gol de informaţie umplut cu speculaţii de către presa română, înainte de a veni cu declaraţiile necesare. Aşa cum am scris în numeroase ocazii, oferta ruşilor trebuie luată în calcul, păstrând, însă, rezervele de rigoare. În primul rând, România este ultimul stat din regiune care primeşte o astfel de invitaţie. Întârzierea este explicabilă prin atitudinea puţin prietenoasă a lui Traian Băsescu faţă de Moscova de acum câţiva ani, dar şi prin insistenţa cu care autorităţile române au susţinut sus şi tare că nu vor lua în calcul altă variantă decât Nabucco.

Nu întâmplător, invitaţia vine după ce preşedintele Gazprom, Alexei Miller, se deplasase la Sofia, unde întâmpinase o oarecare rezistenţă din partea guvernului bulgar, de dreapta. Fostul guvern socialist de la Sofia a semnat acordul pentru participarea la South Stream, dar noua administraţie ar dori să renegocieze condiţiile acordului. În primul rând, ar dori un preţ mai mare pentru tranzitul gazului pe teritoriul său, faţă de preţul negociat de socialişti, sub preţul pieţei, de 1,7 dolari pe mia de metri cubi pe suta de kilometri. După acest anunţ, deci, a apărut şi oferta pentru România, din partea Gazprom. Pentru că South Stream ar putea urma două rute. Fie prin zona economică exclusivă a Ucrainei şi apoi prin România, către restul statelor UE, fie prin Turcia şi Bulgaria. Trecerea South Stream prin România ar însemna, deci, eliminarea Bulgariei din ecuaţie. Bulgaria care, spre deosebire de noi, depinde energetic de importur