S-a spus cam totul despre Ponta: interpusul lui Adrian Nastase, copia sa fidela intru aroganta, recrutul garzii vechi, paradoxul de a fi primul procuror sef in partidul-coruptie si marea calitate de a avea 38 de ani. Un detaliu esential ar merita, poate, mai bine subliniat. Tradarea l-a facut sef de partid, nu vointa de schimbare. Alegerea sa a rezultat dintr-o actiune ilicita, nu dintr-o lunga obsesie reformista. Multi dintre cei care l-au votat schimband tabara in ultima secunda, au vazut in Ponta o noua oportunitate, nu o necesitate. Si atunci: cum ar putea ridica noul presedinte PSD ceva sanatos pe o temelie putreda?
Altminteri, istoria PSD s-a scris printr-un lung sir de tradari. Actele de infidelitate politica de la Congresul din 20 februarie n-au mai intrigat pe nimeni.
Dintre cei 1.700 de delegati, cateva sute au fost atent selectati pentru a vota cu Geoana si l-au ales pe Ponta. Culmea adulterului am intalnit-o la un lider de filiala, sustinator in gura mare al fostului lider PSD. Candida in echipa lui Geoana si profetea ca partidul se va rupe daca iese Ponta. Spre dimineata, mi-a marturisit razand satisfacut ca a votat cu Ponta, ca doar nu era sa tradeze o veche si trainica relatie cu Miron Mitrea. Ca el, or fi fost destui. Pe fata cu Geoana, in secret cu Ponta.
Pe la trei dimineata, cand Victor Ponta prelua stafeta de la Mircea Geoana, primarul Pitestiului, Tudor Pendiuc, avea o mica nedumerire: Bai, care ati fost Iuda pe aici? Cum ar veni, tradare sa fie, dar s-o stim si noi! Am vazut in sala o multime de fete consternate ca a iesit altfel, desi totul fusese aranjat intr-un fel.
In PSD, istoria tradarilor incepe inainte de '89. Ion Iliescu isi manifesta revolta prin anii '90 ca regimul Ceausescu a intinat idealurile comunismului, altfel spus, ca a tradat. El insusi a fondat FSN-ul pe o tumba istorica spectaculoasa,
