Victoria d-lui Ponta la Congresul PSD reprezintă o surpriză. Din păcate, dincolo de schimbarea de lider, congresul s-a petrecut cam degeaba.

Congresul PSD a trecut şi s-a încheiat cu victoria d-lui Victor Ponta, ceea ce reprezintă o surpriză, dacă ne gândim la întârzierea cu care şi-a anunţat candidatura şi la modul în care echipa d-lor Geoană şi Vanghelie planificase desfăşurarea evenimentului.

Apelul la statut de la şedinţa din ziua anterioară congresului şi renunţarea la votul „pe listă" au dat, fără îndoială, o mână de ajutor în alegerea d-lui Ponta, cum o altă mână a venit chiar de la adversari. Mă refer la erorile în lanţ ale cuplului evocat, unele comise laolaltă, altele separat. Desigur, pentru PSD, debarasarea de un lider pe fruntea căruia scria perdant, indiferent de competiţia la care participa, care a coborât asupra acestuia şi blestemul „flăcării violet" - cu ecouri până în ziua congresului, sub forma vrăjitoarelor nu se ştie de cine aduse şi nici ce vrăjeau ele acolo - deci, debarasarea de un asemenea lider era vitală. Sub ameninţarea completei căderi în derizoriu şi, probabil, a fragmentării rapide. Problema care se pune acum este dacă acest congres are semnificaţii mai largi decât o simplă schimbare de preşedinte.

Dl Ponta nu e liderul providenţial. Sigur, prin comparaţie cu dl Geoană, este net preferabil. Este mai tânăr, mai energic şi, politiceşte vorbind, mai adecvat. De ce spun asta? Pentru că dl Geoană mi se părea complet inadecvat în aproape orice context şi în orice împrejurare s-a întâmplat să-l observ. Câteodată, chiar mi se făcea milă privindu-l cum încerca să pară potrivit, să convingă electoratul sau interlocutorul. În acelaşi timp, dl. Ponta a venit în funcţie cu sprijinul declarat al unor personaje controversate, precum domnii Năstase, Mitrea, Mazăre, Dragnea şi, cel puţin, cu bunăvoinţa d-lui Iliescu. Dintre sprij