Am lăsat special să treacă o zi de la terminarea Congresului PSD ca să scriu ceva.
De la solemnitatea de altădată a organizării cu iz comunist, m-am trezit în mijlocul ţigăniei cu vrăjitoare, amante vocale, huiduieli şi bătut cu statutul în masă. Jenant!
S-a schimbat fundul de pupat. Ăia care, până sâmbătă, nici nu-l băgau în seamă pe Ponta, de duminică încoace, nu mai ştiu cum să-l lustruiască. Asta-i România...
Vanghelie are portocale şi este, aşa cum s-a fălit, bagabont de bulevard. A rezistat eroic tentaţiei de a mă pocni, a intrat de două ori cu mine-n studio, a avut puterea de a recunoaşte public că i-am tras-o rău cu înregistrarea şi, pe final, a încercat să-mi întoarcă portofelul la manevra cu file-ul livrat, chipurile, de Coldea de la SRI. Oricât l-ar pune pe Boda să încerce să afle sursa (la nevoie, detaliez), nu va reuşi.
Presiunile asupra celor care l-au susţinut pe Geoană şi au fost aleşi vicepreşedinţi (cu, evident, Marean exemplu-n viaţă) de a-şi da demisia sunt puerile. Sunt voturile lor negociate şi obţinute. Pe cale de consecinţă, poziţiile lor politice sunt legitime.
Subscriu dezamăgirii generale privind atitudinea lui Cristi Diaconescu, dar, spre deosebire de majoritatea care le ştie pe toate, nu mă grăbesc să dau cu pietroaie-n el. Ştiu jumătate de adevăr (cel al lui), am auzit la nivel de bârfă şi cealaltă jumătate (a echipei câştigătoare), îl aştept în emisiune să-şi detalieze poziţia.
Victor e fraier dacă face eforturi să oprească hemoragia de plecări către Partidul DNA al multigeneralului Oprea. Oricum sunt şantajabili şi nu poţi conta pe ei. În plus, la puţina politică pe care o ştiu eu şi la vaga pricepere la oameni pe care o am, ăia care-şi închipuie că Ponta va fi o marionetă în mâinile sforarilor consacraţi s-ar putea să aibă nişte mari surprize. Spectacolul de artificii
