"Floare ninsă-n vârf de stâncă/ Mai presus de nori şi stele/ Cine oare să te-ajungă?/ Numai dorurile mele!"... Doruri multe, pe care Ducu Bertzi le-a tot cântat timp de 30 de ani. Dragobete fură fete, aşa se spune... Cu mai puţin de 30 de ore înainte de Dragobete, Bertzi transformă furtul în troc şi dă la schimb floarea sa de colţ. Şi paguba devine astfel bucurie.
Începând cu ora 19:30, DragoBertzi "rulează" astăzi la Cinematograful Patria... "Vis de-argint şi de petale/ Cuibul tău e sus pe creste/ Raza ta-mi coboară-n cale/ Mai frumos ca-ntr-o poveste./ Tu, floare-de-colţ/ Minune sub bolţi/ Fragedă stea,/ Iubita mea!//... Floare de lumină vie/ Zâmbet cald de dimineaţă/ Te aştept de-o veşnicie/ Te-ntâlnesc o dată-n viaţă"...
Da, o dată în viaţă întâlnim dragostea adevărată, despre care Charles Dickens spunea în "Marile speranţe" că este credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Este acea dragoste când îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.
ÎN CONTINUARE, PE CĂRARE
"Am sperat, am visat, am iubit, am cântat. Am cântat despre dragoste. Despre dragoste în toate ipostazele ei" - mărturiseşte Ducu. De aceea a fost ales să prezinte un spectacol de dragoste pură, naturală, cu tradiţie. "Nu trebuie niciodată să-ţi neglijezi rădăcinile. Fără ele, am fi o frunză-n vânt - spune maramureşeanul Ducu. După mamă sunt şi moldovean, după bunicul din partea tatălui - polonez, dar de născut m-am născut în Maramureş. Am avut un mare noroc."
Şi nu e singurul mare noroc pe care Ducu l-a avut. Deţine un public (destul de numeros) pe care-l iubeşte, căruia i-a fost fidel, de la care a primit, în schimb, apreciere, respect, credinţă. "Nu e neapărat un merit să iubeşti, ci un noroc" - ne atrăge
