Grecia şi-a pavat drumul euro cu o remarcabilă abilitate, palmând discret atât cartea datoriilor, cât şi povestea deficitului fiscal. Nu a respectat niciodată criteriile de echilibru fiscal şi financiar impuse de clubul euro. Mai mult, a ticluit, împreună cu starurile Wall Streetului, mecanisme sofisticate prin care a deghizat datoriile în tranzacţii financiare, ca şi când Ministerul său de Finanţe era vreun fond rapace de investiţii. Spirala datoriilor a sufocat însă economia şi primul semnal, necruţător, a venit de la agenţiile de evaluare financiară, care i-au tăiat ratingul, scumpindu-i împrumuturile.

Anul acesta, Grecia trebuie să împrumute peste 60 de miliarde de euro, însă costurile la care poate face asta sunt apropiate de cele ale României, ţară cotată cu mai mult risc. Grecia nu poate apela la Fondul Monetar Internaţional, pentru că ar zbura, probabil, din zona euro şi pentru că se teme că Fondul ar impune un program de austeritate care ar inflama ţara. Sectorul public din Grecia este extrem de puternic şi, ca atare, cheltuitor. Angajaţii statului grec primeau 14 salarii pe an, dintre care două pentru vacanţe. Sporurile erau mai substanţiale decât salariile, iar acum, la fel ca la Bucureşti, statul nu le mai poate plăti. La temelia problemelor Greciei stă risipa, ambiţia statului de a controla economia, numeroase tentative reuşite de a măslui statisticile financiare ale ţării şi cursa contra cronometru de înarmare în competiţia cu Turcia. Evaziunea fiscală este sport naţional, iar corupţia are cote înalte. Unii spun că este un faliment al tentativei statelor de a asigura bunăstarea cetăţenilor.

Riscul de intrare în incapacitate de plată rămâne totuşi limitat de apartenenţa sa la zona euro. Publicaţia Der Spiegel dezvăluia, citând surse anonime, că Germania pregăteşte un plan de ajutor, în valoare de 20-25 de miliarde de euro. Informaţia a fos