Timp de trei săptămani, Robert Cătălin Pascu (29 de ani), cel care a furat 112.000 de euro din sediul agenţiei Bancpost, al cărei director era, şi i-a jucat la cazinou, a fost plecat din această viaţă. De la graniţa cu Lumea de Dincolo, unde a rătăcit in acest răstimp, s-a întors, printr-un miracol, şi povesteşte acum întâmplări şi vise vecine cu paranormalul. Între două drumuri făcute la cabinetele de recuperare, “bancherul sinucigaş” îşi face planuri de viitor. Vrea să-i fie ucenic celui care l-a scăpat de ani grei de puşcărie şi să devină, la rându-i, avocat.
Libertatea: Ce ai mai găsit în viaţa pe care ţi-ai refuzat-o? Părinţi, prieteni, iubită?
Robert Pascu: Părinţii, care m-au susţinut mereu şi o fac în continuare, şi câţiva foşti colegi. Dar nu de la Bancpost. Fosta mea prietenă a venit la mine de vreo două ori, după care... Poate că nu mai prezentam interes... Nu mai ştiu nimic de ea şi nici nu mă interesează.
Îţi mai aminteşti ceva din perioada în care ai agonizat pe patul spitalului?
Am perceput anumite sunete în vis. De pildă, pe cele scoase de maşinăriile care mă ţineau în viaţă le asociam, în subconştient, cu o telecomandă. Nu mă întreba de ce... În acea lume, astfel de sunete corespondau perfect, precum o telecomandă imaginată de mine, cu gesturi necontrolate pe care le făceam în realitate. De câte ori auzeam acele sunete, apăsam instinctiv pe şold, unde medicii îmi prinseseră o placă metalică. Aşa înţelegeam eu să comunic cu lumea reală. Eram între vis şi realitate.
S-a visat un soldat într-un experiment militar secret
Alteori visam că sunt un soldat supus unui experiment militar. Mă vedeam alergând în- tr-un laborator unde specialiştii încercau să-mi îmbunătăţească viteza. Totul în jurul meu era distorsionat, de neînţeles. Când m-am trezit, am întrebat chiar dacă s-a pus problema ca organele mele să fie donate. Avea
