Câtă vreme la reuniunile de partid Ion Iliescu are cel mai bun discurs, viitorul PSD rămâne prizonier în trecut.
Reuniunea PSD de la finalul săptămânii a consacrat încurajarea manelizării şi a grobianismului la principalul partid de opoziţie, exact aşa cum a avertizat liderul său de facto, Ion Iliescu. Vrăjitoarele venite la Romexpo, abrutizarea discursului de către Pandele şi Vanghelie, cravatele eminamente roşii (numai Mitrea a purtat cravată violet, iar Năstase una albastră) şi coafurile stufoase din anii 80 ale delegatelor nu au făcut mai mult rău în planul imaginii partidului decât discursurile goale de program, absenţa trasării unei direcţii politice clare a acestui partid şi, în final, revanşa lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase de a-şi impune descendentul într-o echipă de conducere dominată de oamenii lui Mircea Geoană, dispuşi să treacă dintr-o tabără în alta peste noapte.
Niciodată la un congres, ca de această dată, nu au lipsit rezoluţii care să consacre principalele linii ale formaţiunii în plan doctrinar, ale identităţii, poziţionarea pe scena politică, precum şi enunţarea unor proiecte de legi menite să răspundă blocului de votanţi.
Victor Ponta şi mândria de a fi pesedist
Discursul lui Victor Ponta a fost mesajul stagnării PSD Sunt mândru că sunt pesedist. A spulberat apoi într-o frază orice aşteptare de ieşire din derivă PSD nu are nevoie să fie reformat, ci modernizat, a spus Ponta, făcând loc imediat clişeului cu atragerea mai multor tineri şi cu câştigarea Ardealului, niciodată fief al stângii.
Mândria de a fi pesedist, pentru tânărul preşedinte Ponta (care în 1989 avea 17 ani) înseamnă, aşa cum a declarat, că democratizarea PSD nu poate fi altceva decât asumarea trecutului şi a realizărilor partidului. Traducând discursul său de la congres, am înţeles că PSD nu poate fi acuzat nici de corupţie, nici de criptoco
